A fost odată ca niciodată un pui de căprioară care credea că Soarele este cel mai frumos lucru din lume. Îi plăceau razele calde ale soarelui care îi încălzeau blănița, trandafirii înfloriți de către acesta și albinele care zumzăiau în preajma lor. În schimb, noaptea și întunericul îl speriau.
Într-o zi își întreabă mama unde pleacă soarele noaptea, însă nu este mulțumit de răspuns, ba chiar este gelos pe cei care au parte de soarele lui drag și pleacă în căutarea lui.
Pe măsură ce înaintează, soarele se lasă tot mai jos după dealuri și în curând dispare de tot. În timpul nopții simte frică dar găsește curaj să nu renunțe. În dimineața următoare, soarele apare din nou și o ia la pas după uriașa minge galbenă de pe cer. Întâlnește în cale diverse plante, animale și păsări, cărora le pune aceeași întrebare: “unde pleacă soarele după ce apune?“, dar nu este sigur că astfel de răspunsuri caută și rămâne dezamăgit, dar încă nu renunță.
Zilele trec, anotimpurile se schimbă, la fel se schimbă și puiul de căprioară care se transformă, nu doar fizic ci și mental.
Toate personajele întâlnite în cale, unele mai blânde, altele mai înfricoșătoare, tot acel drum făcut la pas în diverse locuri necunoscute l-au ajutat să crească, să se maturizeze și să-ți dea seama de un lucru: a pierdut timp prețios doar căutând și nici măcar nu și-a dat seama că a crescut, și nu a profitat din plin de lumea înconjurătoare, însă a câștigat pe de altă parte curaj, experințe și cunoaștere, care îl ajută să fie conștient de el și de lumea din jurul său.
Asemenea lui Bambi, puiul acesta de căprioară trece printr-un proces de maturizare, călătorind și cunoscând viața cu nesfârșite provocări.
Drumul său are o singură hartă cu un drum care urmează mereu poziția soarelui după care tânjește atât de mult. După zile întregi de căutări și rătăciri, ajunge ca într-un final să descopere că lumea este frumoasă oricând, atât doar că e nevoie să schimbi ceva la perspectiva din care o privești: dacă nu ar fi noaptea, nu am descoperi lumina blândă a lunii și frumusețea stelelor de pe cer, dar și pădurile care freamătă de viață chiar și la lăsarea nopții. Dacă nu ar fi ziua, atunci nu am cunoaște bucuria razelor de soare dătătoare de viață.
Transformat într-un adevărat cerb, acesta decide fericit, acum la final de călătorie, că se poate bucura atât de soare cât și de lună și de tot ce îl înconjoară.
Puiul de căprioară ține ochii închiși de fiecare dată când e noapte, de teamă pentru necunoscut. Atunci când se menționează faptul că puiul deschide ochii în timpul nopții, după multe zile de călătorie și observă ce se află în jurul lui, fără teamă, mă duce cu gândul la rigiditatea gândirii din neștiință sau necunoaștere, la ținutul acela cu dinții de niște ideologii care poate nu sunt cele mai corecte, dar cu ajutorul cunoașterii acumulate din afara bulei, reușim să ne schimbăm mentalitatea.
Cât de frumoasă este această carte! Pe lângă ilustrațiile fabuloase create de Quang & Lien care încântă privirile, puteți discuta cu copiii despre curaj, importanța cunoașterii, bucuria găsită în cele mai simple și mărunte lucruri, natură, animale diurne și nocturne, Soare, Lună, stele, rotația Pământului și implicit alternanța zi/noapte, mișcarea de revoluție a Pământului și formarea anotimpurilor.
Un ultim gând la finalul acestui articol: Să ne bucurăm de oamenii dragi din preajma noastră, de natura minunată și să încercăm să vedem mereu frumosul din toți și toate. Să ne bucurăm de acest azi și să trăim în prezent, cu bucurie că avem parte de el. Lectură plăcută!
Traducerea este realizată de Rodica Plugaru, pentru Editura RP Editor.
Printul este unul de calitate, cu copertă cartonată mată cu textură, iar paginile sunt din hârtie mată.
Alte cărți în care întâlniți călătoria inițiatică, spre maturizare:
- Broscoiul din fântână, de Alvin Tresselt și ilustrată de Roger Duvoisin – Editura Cartea Copiilor
- Ziua cea mare, scrisă și ilustrată de Sophie Lescaut – Editura Cartemma
- Ai grijă, Petunia!, de Roger Duvoisin – Editura Portocala Albastră
Fii primul care lasă un comentariu