Jim Panzeu s-a trezit într-o dimineață minunată și și-a dat seama că nimic nu este așa cum trebuie: soarele strălucea prea tare, bananele erau mult prea dulci iar cerul era prea albastru. Încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu el, cu trăirea sa. Urangutanul Norman, vecinul său simpatic, încearcă să-l ajute să-și dea seama ce se întâmplă cu el. Este supărat, clar! Însă, Jim refuză să creadă una ca asta.
Mergând cu Norman la plimbare, aceștia se întâlnesc cu diverși prieteni ai junglei care, culmea, au un spirit de observație foarte fin tocmai în acea dimineață. Jim pare schimbat: e cocoșat, sprâncenele s-au adunat una într-alta și nu zâmbește. Toate animalele îl întreabă de ce este supărat și încearcă să-l facă să fie mai vioi, să râdă, să danseze, să cânte, să facă tot ce ar fi frumos de făcut într-o zi așa de frumoasă, în câteva cuvinte: tot ceea ce Jim nu este în acea dimineață.
Jim Panzeu este tot mai iritat și supărat, astfel că nu mai suportă cum încearcă prietenii să-l facă să fie altfel decât așa cum se simte el. Apoi, pe când se retrage într-un loc ferit de restul animalelor, își dă seama că poate totuși este supărat. Acceptă ceea ce simte și poate…poate nu a procedat frumos atunci când s-a răstit la prietenii săi și îi pare sincer rău.
Dar, ceva se întâmplă și parcă supărarea începe să treacă…oare cum reușește?
Povestea aceasta amuzantă ne amintește că se întâmplă uneori să avem nevoie să fim pur și simplu supărați, că este ok să acceptăm ceea ce simțim și că deseori negarea sentimentelor și a trăirilor noastre interioare ne face mai mult rău decât bine.
Este drept, atunci când avem o zi proastă, parcă nu ne arde de părerile altora despre cum ar trebui să fim de fapt în acea zi, mai ales când nu par a fi înțelegători cei care emit aceste păreri. Uneori avem nevoie pur și simplu să fim lăsați în pace, în liniște și în zbuciumul care arde în noi, fie cu motiv, fie fără motiv. De cele mai multe ori ne simțim mai bine când suntem ascultați și înțeleși, fără a fi judecați sau îndrumați.
Personajele sunt expresive, dialogurile sunt comice, situația în sine este comică. Știți filmele acelea animate (sau nu) în care există câte-un personaj secundar atât de comic, încât merită să te uiți la întreg filmul chiar și doar pentru el? Acel personaj este Norman.
Nu sunt supărat! (Grumpy Monkey) este o carte reușită, frumoasă pentru copii despre emoțiile care trebuie acceptate și exteriorizate de cele mai multe ori. Cu siguranță veți avea ce povesti cu copiii pe baza acestei cărți.
Fetița mea, care are doar 2 ani și un picuț, cere să o citim de multe ori pe zi, câteodată după ce terminăm povestea o reluăm. O amuză foarte tare personajul Norman, mai ales spre finalul poveștii. Dacă o citiți și cu intonație, distracția e garantată. Este potrivită pentru copii cu vârsta mai mare de 3 ani, sau chiar pentru 2 ani jumătate +, dacă au răbdare să stea să le citiți.
Ilustrațiile sunt create de către Max Lang, regizor de animație și ilustrator, cu două nominalizări la Oscar. Ca să fiu sinceră, aș vedea această poveste transpusă într-o animație Disney sau Pixar. Ar fi minunată!
Ah, să nu uit. Am rămas plăcut surprinsă de calitatea acestei cărți și a celorlalte cărți pentru preșcolari, care au apărut la Editura Hugs – print excelent, copertă cartonată, pagini mate, ilustrații grăitoare, traducere foarte bună. Primele titluri – trei la număr – pentru preșcolari sunt absolut minunate și îndrăgite de copilul meu și tind să cred că Editura Hugs (imprint Editura Epica) ne va mai surprinde în viitor cu noi titluri la fel de frumoase.
Traducerea din limba engleză îi aparține Ioanei Socolescu.
Fii primul care lasă un comentariu