Lupul cel Mare și Lupul cel mic. Despre timiditatea și neîncrederea în sine

Poate ați observat sau poate nu ați observat că blogul acesta este plin cu cărți pentru copii, și totuși biblioteca personală încă conține zeci de astfel de cărți cu care aș dori să populez acest blog.

Îmi plac cărțile pentru copii care ne transmit ceva, atât copiilor cât și nouă, adulților – învățăminte, un gând bun, mesaje pozitive – prin căldura cu care sunt scrise și lipsa de violență gratuită. Atunci când citesc o astfel de carte, mă bucur mai ceva ca un copil când descopăr cu încântare acel ceva prețios al conținutului acesteia, care să mă facă să o pun la loc de cinste în bibliotecă.

De asemenea îmi plac la nebunie cărțile ilustrate pentru preșcolari, asta nu este un secret, însă și aceste ilustrații trebuie să fie create cu măiestrie, să fie de calitate. Este plină oferta de cărți ilustrate pe piața românească, dar foarte foarte multe sunt ilustrate fără niciun simț artistic, fără a putea da acele cărți copiilor noștri și să ne așteptăm să le dezvoltăm simțul artistic, imaginația, creativitatea. Cel mai probabil sunt realizate astfel, de duzină, și pentru costurile mici, pentru că sunt mai ușor de achiziționat, dar să fim serioși…educația copiilor noștri nu ar trebui să aibă limite…nu ar trebui să cumpărăm pe bandă rulantă orice carte pentru copii pentru simplul fapt că este ieftină (culmea e ca nu sunt tocmai ieftine la ce calitate au), când putem să cumpărăm o carte, doar una să fie, dar să aibă un conținut de calitate.

Lupul simpatic citește o carte și mănâncă portocale

Lupul cel și Lupul cel Mic, de Nadine Brun-Cosme este una dintre aceste cărți de calitate de care vorbeam, cu text frumos scris, cu multe mesaje pozitive, datorită cărora copiii vor rămâne cu ceva necesar educației lor. Eu o citesc cu plăcere fetiței mele, încă de la cele patru luni de zile ale ei – acum are 6 luni și încă i-o mai citesc, o dată pentru mine, căci îmi place foarte mult povestioara și a doua oară pentru că pot să citesc textul melodios cu intonație, astfel încât să îi captez atenția firavă, arătându-i în același timp ilustrațiile.

Ca o altă paranteză, îi citesc cărți încă de pe acum, nu pentru că ar înțelege ea vreun mesaj al cărților, ci pentru a-i forma vocabularul, să audă cât mai multe cuvinte și sper eu, să îi insuflu dragul de lectură. Iar legat de această carte, fetița este atentă la ilustrații, care sunt minunate și pline de culoare. Olivier Tallec a reușit să realizeze niste ilustrații care emană căldura și starea jucăușă a textului scris de Nadine Brun-Cosme. Traducerea e realizată de Lavinia Braniște, care a reușit să păstreze tot farmecul creat de cei doi.

Lupul cel Mic face gimnastică

Povestea spune așa: Într-o zi, starea de liniște a Lupului cel Mare este dată peste cap, atunci când Lupul cel Mic apare lângă el. Nu se cunosc, iar Lupul cel Mare este timid, iar starea de neliniște și neîncrederea se instalează. Cine este acest Lup Mic și ce dorește? De ce nu spune nimic? Dacă este mai bun decât el? De ce nu pleacă? Păi nu pleacă și asta devine o problemă pentru Lupul cel Mare, care nu s-a mai confruntat cu o asemenea treabă, el fiind obișnuit cu singurătatea sa, să fie stăpân pe sine.

Lupul cel Mare în așteptarea Lupului cel Mic

Până la urmă, în tăcere, ajung să împartă fructe din copac, păturica de frunze în timpul nopții și fac gimnastică împreună. Lupul cel Mare, parcă se simte ceva mai comod și după ce se întoarce din pădure la copacul lui, Lupul cel Mic nu mai este de găsit. Lupul cel Mare suferă. Atunci își dă seama de câteva lucruri: a început să prindă drag de Lupul cel Mic, ar fi împărțit mai multe fructe cu el, i-ar fi arătat mai multe exerciții de gimnastică și ar fi un bun prieten.

Ce mi se pare foarte interesant la această carte e faptul că mesajele sale, care nu sunt puține deși textul e destul de scurt, sunt atât pentru copii cât și pentru noi, cei care le-o citim acestora.

• Dorința dar și teama de apartenență. Lupul cel Mare e stingher. Se simte bine în compania Lupului cel Mic dar se teme să se atașeze de el, se teme chiar și de faptul că Lupul cel Mic ar putea avea calități mai speciale decât el și asta l-ar pune într-o postură inferioară.
• Nu de puține ori copiii încep să se confrunte cu starea Lupului cel Mare, atunci când ajung la grădiniță și cunosc alți copii. Întreg universul lor este dat peste cap. Mami și tati îi lasă acolo cu necunoscuți, iar dacă sunt timizi din fire, drama se accentuează. Adulții introvertiți de asemenea pățesc asta foarte des.
• Adulții care nu au încredere în forțele proprii pot adesea să fie temători la locul de muncă atunci când un nou coleg apare în proiect. Dacă e mai bun decât mine?
• Nu trebuie sa judecăm după aparențe și este bine să avem un prieten alături mereu, cu care să împărtășim idei și momente plăcute sau mai puțin fericite.
• Singurătatea apreciată până la întâlnirea persoanei potrivite.
• Pentru orice există o “prima oară”. Lupul e neliniștit pentru prima oară, are sentimente pentru prima oară. Orele de gimnastică și chiar și ora de mâncare, sunt uitate complet atunci când suferă, pentru prima oară.
• Apreciem ce-am avut doar atunci când pierdem. Lupul cel Mare ar fi în stare acum, după ce a plecat Lupul cel Mic, să îi ofere acestuia mai mult, chiar și un colț ceva mai mare din pătura de frunze.
• A doua șansă. Lupul cel Mic se întoarce la Lupul cel Mare. Lupul cel Mare declară cât de singur și plictisit s-a simțit fără el. Aveau să fie mereu împreună. Lupul cel Mare se simte fericit pentru prima dată.

Am mai spus de ilustrații că sunt minunate? Este una dintre cele mai frumoase cărți din bibliotecă, atât ca aspect cât și ca, virgulă, conținut.

Ca de fiecare dată, nu am dat greș nici cu această carte a Editurii Cartea Copiilor.