Cât de importantă este cartea în viața și dezvoltarea unui copil? Răspunsul este: foarte importantă. Cartea cu siguranță te face om mare.
Copiii trebuie îndemnați să citească, să fie învățați să cultive dragostea pentru literatură și carte în general, să citească ceea ce vor și ceea ce consideră că li se potrivește, căci doar astfel vor ajunge să citească de plăcere.
Îmi aduc aminte de momentele acelea în care la școală ni se impunea să citim anumite cărți însă această impunere nu făcea decât să distanțeze elevul de plăcerea de a sta cu o carte în mână, să o citească cu și de plăcere.
Nu toate cărțile din programa școlară ne deschideau apetitul pentru literatură, ba din contră, unele erau o corvoadă pentru majoritatea.
Dar nefiind în măsură să comentez sau să revoluționez programa școlară a materiei de limba română, să trecem la minunata poveste a lui Elif Shafak, din Colecția Polirom Junior.
Elif trage un semnal de alarmă tuturor copiilor și nu numai, asupra acestor zile în care datorită tuturor jocurilor video și a desenelor animate de la televizor, copiii au uitat să mai citească, să asculte sau chiar să mai inventeze povești și situații în timp ce se joacă împreună în fața blocului sau în parc.
Ceea ce ar trebui să le mai aducem la cunoștință tuturor este că tărâmul fermecat al basmelor și poveștilor este în pericol. Singurul remediu pentru a-l salva este să începem să citim cărți și să ne dezvoltăm imaginația cu ajutorul căreia să compunem noi înșine alte asemenea minunate povești cu zâne, dragoni, pirați și jucării.
Sakiz Sardunya este o fetiță căreia îi place să citească, să deseneze, să se joace, deși părinții nu o prea lasă afară să se joace din cauza acestor vremuri mai periculoase pe care le trăim. Viața și mediul nu mai sunt ceea ce-au fost cândva, pe vremea când părinții erau tineri. Acum și străzile sunt împânzite de mașini iar blocurile sunt înconjurate de betoane și asfalt în locul zonelor verzi. Copiii nu se mai joacă ca altădată.
Ceea ce o nemulțumeste pe acestă fetiță, curioasă de fel, printre altele este faptul că părinții nu găsesc răspunsuri la toate întrebările ei. Dacă adulții nu vor să răspundă spun doar “Punct!” și gata. Conversația a luat sfârșit. O altă problemă este chiar numele său, nu înțelege de ce copiii nu au dreptul de a-și alege propriul nume și de ce părinții au numit-o Sakiz Sardunya (Mușcată Curgătoare), din pricina căruia copiii de la școală râd de ea de fiecare dată când în clasă se face prezența. Nu-i place numele ei deloc și punct!
“- Mama, cum v-a trecut prin cap să îmi puneți un astfel de nume? întrebase ea odată.
– E un nume de floare, fetița mea. Ce frumos! îi răspunsese mama. La fel ca Mine, Acelya, Lale, Menekșe. Nu e cu nimic diferit față de aceste nume.
– Da’ nimeni nu glumește pe seama lor. De mine râde toată lumea!
– Așa ți se pare ție. De ce să râdă? Toată lumea iubește florile. Punct!” – Polirom, pagina 11
Într-o zi, pe când stătea la bunicii săi întâlnește în curtea casei doi copii care îi vor deveni prieteni buni. Doi copii care nu râd de numele său. Aceștia sunt Zeliș și Asutay ( Mânz nărăvaș) cu ajutorul cărora își dă seama de semnificația globului fermecat găsit printre cărți în biblioteca școlii. Acesta devine activ cu ajutorul cărților care funcționează asemeni bateriilor.
Astfel că un nou continent se întrezărește pe glob. Este vorba de continentul basmelor și al poveștilor care se pare că este în pericol. Zeliș și Asutay trebuie să fie ghidați înapoi pe acest continent fermecat cu ajutorul globului pentru a duce noi idei culese de pe Pământ cu ajutorul cărora se vor putea crea în continuare povești pentru copii.
Oare va reuși micuța Sakiz Sardunya să ajute la salvarea tărâmului fermecat? Împreună cu noii săi prieteni, porniți într-o călătorie presărată cu piedici ale unor personaje de basm. Dragoni care nu mai au de muncă într-un rol de basm, vrăjitoare care nu vor să fie rele, zâne și pești vorbitori.
Toate aceste piedici sunt o metaforă pentru greutățile vieții și sunt menite a-i învăța pe copii că în viață nu trebuie să renunțăm fără a încerca să facem ceva, că o pierdere nu înseamnă neapărat că nu câștigăm, ci din contră, omul are multe de învățat chiar și atunci când pierde. Și dacă a învăța este un câștig înseamnă că omul câștigă și atunci când pierde.
“- Nu este atât de important ce gândesc alții despre tine, i-a spus ea prietenului ei. Oamenii pot râde de cineva fără să aibă un motiv anume. Dar asta este problema lor. Nu a ta. Tu trebuie să fii puternic și calm. Atunci nici o vorbă nu te va mai supăra.
Apoi a tăcut brusc. Până atunci nu-i mai vorbise nimănui astfel. Era de parcă nu-i adresase numai lui Asutay aceste vorbe, ci și ei înseși. În timp ce-l sfătuia pe Asutay, de fapt se sfătuia pe sine.” – Polirom, pagina 108
Elif Shafak te antrenează într-o povestioară lejeră, ușor de lecturat iar copiii au doar de învățat pe tot parcursul ei. O recomand cu căldură tuturor copiilor dar și oamenilor mari. Mi-a adus aminte pe alocuri de caii înaripați și de tărâmul magic din Narnia.
Editura Polirom recomandă cartea pentru cititori cu vârsta peste 10 ani.
Scriitoare de origine turcă, Elif Shafak s-a născut în Franţa, la Strasbourg, în 1971. A studiat relaţiile internaţionale la Middle East Technical University din Ankara. Are un masterat în Studii feminine şi un doctorat în Ştiinţe politice şi a predat la mai multe universităţi din Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite. Cărțile autoarei apărute la Polirom, aici.
Detalii carte:
Autor: Elif Shafak
Traducere din limba turcă: Sunia Iliaz Acmambet
Ilustrații: Zafer Okur
Editura: Polirom
Colecție: JUNIOR
ISBN: 978-973-46-6374-3
Anul apariției: 2016
Număr pagini: 152
Format: 130×200
Copertă: paperback
Fii primul care lasă un comentariu