Eu și Infinitul, de Kate Hosford și Gabi Swiatkowska. O poveste despre iubirea infinită și imaginația copiilor | Editura Lizuka Educativ

Atunci când am văzut pentru prima dată această carte, mi-am dat seama că recunosc ilustratorul doar după ilustrația de pe copertă, sau mai bine zis, ilustratoarea. Ca să fiu sigură că nu greșesc am luat din bibliotecă cartea Regula de aur, de Ilene Cooper și Gabi Swiatkowska (Editura Cartemma, 2018). Ilustratoarea cărții Eu și Infinitul (Editura Lizuka Educativ, 2016) este chiar ea, Gabi Swiatkowska, o artistă desăvârșită, care a creat ilustrațiile celor două cărți scrise de Kate Hosford: Eu și Infinitul, Cum a găsit regina ceașca perfectă de ceai, precum și Regula de aur.

Ideea acestei cărți a pornit de la o discuție a autoarei cu copiii săi (4 și 6 ani) pe tema infinitului, însă nu a găsit nicio carte cu ilustrații care să explice ideea de infinit din mai multe puncte de vedere, nu doar matematic sau astronomic. Astfel, o idee s-a întipărit în mintea lui Kate Hosford și împreună cu Gabi Swiatkowska, au creat ceva frumos, după ce au cerut și părerea altor copii despre ce cred că ar însemna infinitul pentru ei.

Eu și Infinitul este despre dragostea nemărginită, infinită pentru familie și persoanele dragi; despre imaginația și inocența copiilor, precum și despre nevoia de iubire și atenție a acestora, meritându-și locul în biblioteca oricărui copil.

Uma, fetiţa ale cărei întrebări dau aici tonul discuţiei se trezeşte speriată de imensitatea cerului şi de necuprinsul infinitului. De dimineaţă şi până seara, întoarce infinitul pe toate părţile şi încearcă să îl îmblânzească. Ba mai cere şi ajutorul prietenilor, cărora le adresează aceeaşi întrebare: „La ce te gândeşti când spui infinit?” Şi, câte personaje, tot atâtea răspunsuri. Infinitul poate fi un număr nesfârşit, un simbol ca un opt culcat, o familie cu bunici, părinţi, copii, nepoţi, strănepoţi şi tot aşa la nesfârşit. O singură întrebare cu foarte multe răspunsuri, unele simple, altele complexe, dar toate valabile şi valoroase. Cel mai valoros este însă răspunsul personal. în final, micuţa Uma reuşeşte să cuprindă infinitul într-o discuţie cu bunica sa: „Am ştiut pe loc – iubirea mea pentru ea era infinită.”

Cartea are copertă cartonată cu supracopertă și paginile lucioase.

Mulțumesc Editurii Lizuka Educativ pentru această carte! O găsiți pe librarie.net.