Cu multă vreme în urmă, omătul era transparent, ca vântul. Așa că a mers la florile de pe pajiște și le-a întrebat dacă i-ar putea da câte puțin din culoarea lor. A întrebat toporașul, floarea-soarelui, trandafirul și albăstreaua, a întrebat chiar și iarba, dar numai plăpândul ghiocel i-a dăruit culoarea lui.
Și astfel a devenit omătul alb și strălucitor.
Cartea, De ce este omătul alb, este despre bucuria de a dărui și despre cum dăruirea creează relații.
Aș întinde puțin plapuma de nea și aș spune că această carte este o poveste în ramă. Mira și tatăl său, cu care are o legătură frumoasă și specială, se pregătesc de povestea de noapte bună. Mira se așază frumos la geam cu păturica și așteaptă ca tatăl ei să-i spună o povestei. Astfel, acesta începe să-și imagineze povestea culorii omătului. La încheiere, Mira promite că în seara următoare, ea va fi cea care va povesti despre omăt, semn că au un ritual frumos în fiecare seară.
Cartea are un format mare, cu copertă cartonată și pagini cu hârtie offset – pagini mate, mai grosute decât am fost obișnuiți cu ceea ce cumpărăm într-un procent foarte mare de pe piața editurilor românești. Denotă calitate și sper să avem parte de acum încolo de cât mai multe astfel de cărți.
Ilustrațiile sunt absolut superbe, iar pe ilustratoarea austriacă, Silke Leffler, o cunoaștem și datorită cărții Balul florilor (Editura Cartea Copiilor), despre care puteți citi și vedea imagini, aici.
Fii primul care lasă un comentariu