O poveste de iubit și prețuit, de adăugat bibliotecii copiilor voștri, despre familie – implicit despre relația dintre părinți și copii, dar și despre cea dintre frați/surori, cu gelozia care apare inevitabil între ei.
Astrid Lindgren și ilustratorul, Ilon Wikland, au creat un personaj adorabil, cu caracteristici cât se poate de reale, cu care copiii pot rezona. Noi, părinții, cu siguranță cunoaștem toate aceste caracteristici – un portret robot al copiilor noștri.
Dacă pe alocuri vi se pare că Lotta este un copil alintat, răsfățat sau prost-crescut, pentru că face tot felul de năzbâtii, mai acordați-i o șansă, priviți mai atent. O observăm pe Lotta care dorește să fie mare, la fel ca și fratele și surioara ei, care sunt cu o idee mai mari.
Din dorința naivă, sau mai bine zis inocentă de a nu fi mai prejos decât frații ei, Lotta vrea și ea să aibă o bicicletă mai mare, căci știe să se dea pe una (shh, “în secret”), are ochii albaștrii precum frații ei, iar nu verzi (“în secret”) și merge și ea la școală, asemenea lor, “în secret”. Astfel că, ajunge să facă câteva prostioare pentru a demonstra părinților că știe deja să se dea pe bicicletă, și bineînțeles, ar merita să aibă și ea una, acum la împlinirea vârstei de 5 ani – trotineta i-a rămas cam mică.
Rămâne de văzut cum ajunge să aibă o bicicletă, sau poate … două?
Cu siguranță veți găsi un subiect de discuție cu copiii după ce veți parcurge textul, iar dacă nu, bucurați-vă doar de text. E minunat, e vesel, e nostim, e plin de culorile primăverii pe fundal. În definitiv, copiii nu au nevoie doar de cărți cu morală. Se pot bucura de cărți și dacă subiectul este unul destul de simplu sau naiv.
Fii primul care lasă un comentariu