Citind cartea Malala, de Raphaele Frier și Aurelia Fronty, de la Editura Cartemma, mi-am adus aminte de următorul citat, scris de Felicitas von Lovenberg: “Cărțile exprimă adevăruri incomode, care subminează autoritatea dictatorilor, partidelor, religiilor, ideologiilor și din ce în ce mai mult și a concernelor, fiind mesaje secrete, strecurate clandestin peste granițe, care se sustrag controlului celor puternici și le vorbesc celor dispuși să citească.” (citat din “Citește! Te rog, citește!”, de Felicitas von Lovenberg, traducerea Mihai Moroiu, Editura Baroque Books & Arts, 2018, pag. 43)
Pornind de la acest citat și de la povestea Malalei, putem să spunem cât de privilegiați suntem că ne putem bucura de dreptul la o educație gratuită și de faptul că avem posibilitatea de a citi cărți în pace și libertate. Zeci de milioane de copii sunt privați de educație, din cauza sărăciei, a ignoranței și a dictatorilor, iar marea majoritate a acestora sunt fete.
Motivul pentru care, în general, fetele sunt cele care nu merg la școală este că în multe țări sărace cineva trebuie să ajute familia cu îngrijirea fraților și a gospodăriei, iar din cauză că acestea sunt desconsiderate, sarcinile gospodăriei le revin lor, mereu.
Malala avea doar 11 ani, când încurajată de tatăl ei – director de școală, scria un jurnal pe site-ul televiziunii BBC despre viața de zi cu zi a unei școlărițe din Pakistan, jurnal în care se fac cunoscute violențele comise de talibani. Câțiva ani la rând familia se teme pentru viața Malalei, aceasta fiind amenințată cu moartea.
Școala între timp este interzisă, iar multe alte reguli se impun asupra comunității din care face parte Malala. Visul ei a fost să devină medic, iar privarea de la educație însemna, printre altele, și trecerea acestuia într-un plan ireal.
Ignoranța și frica poporului sunt armele celor care dețin puterea. Oamenii educați, capabili să decidă pentru ei și pentru soarta copiilor lor, nu sunt văzuți bine de dictatori, ba chiar reprezintă un real pericol pentru aceștia.
Povestea Malalei, a fetiței care a avut curajul și tăria de a-și expune punctul de vedere în cele mai nefavorabile condiții, este un exemplu real de curaj, demn de urmat de către fiecare dintre noi.
Copiii noștri au nevoie să audă și astfel de povești, despre oameni reali ai lumii în care trăim; despre copii care au propria voce; despre dreptul fundamental la educație și despre cât de privilegiați suntem noi că avem acest drept; despre tăria de a trece orice barieră pentru a ne îndeplini visul. Este lumea în care trăim, cu bune și cu rele, iar educația ar trebui să fie prioritară, întotdeauna.
Mulțumesc, editurii Cartemma, pentru această carte faină, despre un om minunat.
O găsiți pe cartemma.ro.
Fii primul care lasă un comentariu