8 povestiri de pe Calea Moșilor, de Adina Popescu

Adina stă pe Calea Moșilor și are tot ce își poate dori: are prieteni (din bloc și de la școală), păpuși, rotile și câte și mai câte. Are și un ghiozdan portocaliu, cu Scufița Roşie, care o face să simtă că poartă tot timpul o căsuță în spate, ca un melc. Din când în când ascultă discuri cu povești.

Într-o zi scrie o poezie și devine o poetă celebră în toată școala. Într-o noapte urcă pe bloc și vede eclipsa de Lună. Iar la un moment dat îi convinge pe colegi să exploreze școala, în căutare de locuri secrete și misterioase. Calea Moșilor este toată lumea Adinei, pentru că aici se întâmplă totul, și numele ei adevărat este Calea Copilăriei. – Sursa: Editura Arthur

Cele 8 povestiri de pe Calea Moșilor m-au binedispus. Și nu numai că am devorat-o într-o seară, pentru că mi-era imposibil să o las deoparte, ci și pentru că umorul Adinei Popescu, pe care l-a așternut în fiecare povestire, m-a făcut să împărtășesc citate și cu membrii familiei.

Nu m-am născut în perioada comunismului – se pare că mi-era mult prea teamă să ies la lumină chiar și în perioada revoluției din ’89 – , însă poveștile auzite, de la părinți, de la fratele mai mare, le-am regăsit negreșit în aceste povestioare scrise atât de frumos de Adina Popescu.

Și nu doar pe ale lor le-am regăsit, ci și pe ale mele, ale celor din anii ’90. Chiar și noi cei din generația imediat următoare comunismului, ne-am dat cu rolele, am sărit coarda, noi fetele ne etalam “zestrea”, păpușile, în casă sau afară, în fața blocului. Care era mai norocoasă avea și păpuși în genul celei Barbie.

Ne jucam pe lângă bloc diverse jocuri, care ne ocupau toată ziua – mai ales vara, fără să avem nevoie de calculatoare, sau de telefoanele părinților pentru a ne calma agitația. Pe când se însera, eram strigați pe nume de părinți sau de frații mai mari, să mergem în casă, evident, pentru că era “ora colgate”. Doamne cât de tare ne displăcea expresia aceea!. Asta însemna că s-a mai dus o zi de joacă.

Recomand cu mare drag această carte, 8 povestiri de pe Calea Moșilor, de la Editura Arthur. Dacă dorești să te reîntorci la copilărie măcar pentru câteva minute, citește câte o povestioară în fiecare zi și cu siguranță amintirile îți vor reveni cu o viteză uimitoare. Asta dacă vei reuși să lași din mână cartea, citind doar o povestire.

“Povestiri de pe Calea Moșilor este prima mea carte de proză scurtă pentru adulți, deși cred că și pentru copiii de la 12 ani în sus ar putea fi o lectură simpatică și pe undeva utilă. În fond, este vorba despre copilărie, copilăria mea și implicit a generației mele care s-a întâmplat undeva la granița dintre două regimuri, cel comunist și cel capitalist «de tranziție» al anilor ’90.” – Adina Popescu

“Mi se pare un noroc faptul ca «am prins» ultimii ani de dictatură, că am fost comandantă de detașament și am colectat frunze de dud pentru viermii de mătase, deși recunosc că o parte din angoasele și complexele mele de acum îți au rădăcini în vremurile de atunci.” – Adina Popescu

“În carte veți citi despre viața și întâmplările mărunte de pe o stradă aparent banală care s-a schimbat, s-a transformat sub ochii mei, pe măsură ce creșteam. O stradă care încă reprezintă mica mea lume. Locurile din carte există și în realitate – intersecția de la Eminescu, strada școlii și biserica Silvestru, magazinul Bucur Obor, străduțele «din spate» care pe atunci nu-mi inspirau încredere pentru ca n-aveau blocuri și termoficare. Doar duzii au fost tăiați, din motive misterioase, inexplicabile. Iar cartea este scrisă din perspectiva copilului de atunci, într-un moment în care simțeam că dacă nu mă întorc în timpul acela și nu recuperez o parte din el, n-o să mai pot continua cu toată maturitatea asta câteodată apăsătoare și frustrantă.” – Adina Popescu

O nouă carte cu toate povestirile de pe Calea Moșilor, de Adina Popescu a apărut în colecția Young Art.